Sâmbătă 16 Noiembrie 2024, Actualizat acum 320 zile 12:00 am

 

Obiceiuri şi tradiţii de Florii

Sarbatoarea Floriilor este cunoscuta in Bucovina sub denumirea de Duminica Stalparilor. De Florii praznuim intrarea Mantuitorului in Ierusalim.

Obiceiuri de Florii – Obiceiul Lazaritelor

Inainte de a intra in Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar. Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc.

In popor se crede ca Lazar era un fecior tanar, fratele fetei care s-a casatorit cu Dragobete, Cap de Primavara. Potrivit traditiei, intr-o sambata Lazar a plecat cu oile la pascut, lasand-o pe mama-sa sa faca placinte. Urcand intr-un copac sa ia muguri pentru animale, isi aduce aminte de placinte. Se grabeste sa coboare, cade si moare.

Potrivit legendei ca Lazar ar fi murit de dorul placintelor, exista obiceiul ca in aceasta sambata, femeile de la tara sa faca ofranda de pomenire a mortilor impartind placinte de post.

Profesorul Ion Ghinoiu afirma ca in ajunul sau sambata Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat dupa modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma ca Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se imbraca in mireasa si colinda impreuna in fata ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

Obiceiri de Florii – ramurile de salcie

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L intampina tainic pe Hristos. Ele sunt sfintite si puse la icoane. Se credea ca nu e bine sa renunti la aceste ramuri daca nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau si pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodeasca. Exista credinta ca abia acum pomii prind putere sa rodeasca. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca acestia sa nu ramana fara rod.

In ziua de Florii, stupii erau impodobiti cu ramurile de salcie sfintite, ca albinele sa se bucure de binecuvantarea divina.

In unele sate, matisorii erau aruncati in curte cand incepea sa bata grindina. Insa, ramurile de salcie aveau in principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.

Ramura de salcie sfintita era utilizata si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriti de diferite boli. Batranele se incingeau cu salcia ca sa nu le mai doara salele. Exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau de la biserica. Credeau ca asa vor creste sanatosi si intelepti.

De Florii creştinii din Orientul Mijlociul împodobesc cu flori candelele, le aprind şi le aşează pe frunzele de palmieri.
În unele zone părinţii îşi lovesc copiii cu ramuri de salcie când se întorc de la biserică. Credinţa spune că astfel ei vor creşte isteţi şi sănătoşi.
Grecii sărbătoresc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, împletind ramuri de salcie în formă de cruci.
Tradiţia creştină spune că dacă-ţi pui o dorinţă după ce ai ţinut post şi te-ai împărtăşit în ziua de Florii, aceasta se va împlini întocmai.
În vechime, bătrânele se loveau cu tulpinile de salcie sfinţite de preot, pentru a nu le mai durea şalele
În Moldova femeile prepară plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor. Este o zi în care, în fiecare zonă, se împarte pentru sufletul celor plecaţi dintre cei vii.
În Transilvania şi Banat tot în ajun, fetele mari pun o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit, ca răsăritul soarelui să le găsească acolo. Aceste obiecte sunt folosite apoi în farmecele de dragoste şi de sănătate.
În Oltenia tinerii care s-au căsătorit în anul care a trecut, îmbrăcaţi în hainele din ziua nunţii, merg la biserică, unde, îngenunchind pe un petic de pânză albă, sunt spovediţi de preot. După ce se mărturisesc la preot, aceştia merg la naşii de cununie, la socrii mari şi mici pentru a-şi cere iertare. Obiceiul e cunoscut sub numele de “Iertarea de Florii” sau “Spovedania pe petic alb”.

Lăsați un comentariu

*