Dumitru Radu (87 de ani) a dus la final, luna trecută, crosul montan de pe Vârful Toaca, în Ceahlău. El s-a înscris şi la o competiţie mondială din Brazilia.
Dumitru Radu (87 de ani), sau Mitică Piticu’, aşa cum îi spun toţi cei care îl cunosc, este un bătrânel sprinten din Piatra Neamţ care, cu vitalitatea lui, poate stârni invidia oricărui tânăr.
Un oraş întreg îl cunoaşte pentru performanţele sale din ultimii 40 de ani, de când a început să alerge la tot felul de competiţii de atletism dedicate veteranilor, şi nu are de gând să se oprească prea curând. Ultima competiţie la care a participat nea Mitică a avut loc pe 29 iunie, un cros montan organizat pe Vârful Toaca din Ceahlău. Crosul, intitulat „Bate Toaca“, a fost un concurs peste măsură de solicitant chiar şi pentru sportivi tineri şi foarte bine antrenaţi.
Dumitru Radu s-a înscris la proba destinată celor experimentaţi care trebuiau să parcurgă un traseu lung de 30 de kilometri, de la poalele muntelui, până sus, pe Vârful Toaca (1.904 metri) şi înapoi. „Când eram tânăr am lucrat în Durău şi atunci am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu Ceahlăul. Mi-am dorit dintotdeauna să urc pe munte, şi abia acum mi s-a împlinit visul“, spune veteranul.
Pe traseul montan a avut parte şi de ploaie, şi de grindină, iar la revenire a fost asistat de un echipaj Salvamont. „Din cauza ploii, se înmuiase pământul şi mai mult mergeai decât alergai. Atunci mi-am amintit cum le spunea filosoful Confucius oamenilor să nu fie supăraţi dacă or să cadă de pe un zid sau dintr-un copac, ci să-şi pună probleme dacă nu se mai pot ridica. Eu am căzut de vreo 20 de ori, şi de fiecare dată m-am ridicat şi am continuat.
Nu a ajuns la timp la festivitatea de premiere, dar a fost mulţumit că a încheiat cursa. „Le-am spus băieţilor de la Salvamont care mi-au fost ca nişte bodyguarzi că nu vreau premii şi medalii, ci doar să termin cursa. A fost cea mai frumoasă cursă, cu un cadru natural deosebit, şi îi sfătuiesc pe toţi să urce măcar o dată în viaţă pe acest munte, Olimpul românilor“, povesteşte nea’ Mitică.
„Eu alerg pentru viaţă. Am Parkinson, am glaucom, cu un ochi nu văd prea bine, dar inima mi-e tare. Dacă nu aş mai alerga, afecţiunile s-ar agrava, de asta am noroc. Înainte de concursul de pe Ceahlău aveam tensiunea 14 cu 8. «Nea Mitică Cosmonautul» îmi spune doamna doctor“, mărturiseşte bătrânelul.
În cele patru decenii de activitate sportivă, Dumitru Radu a participat la 17 curse maraton, a câştigat o o multitudine de medalii de campion naţional, a văzut lumea la competiţii atletice internaţionale şi vrea mai mult. A confirmat deja participarea în toamna acestui an la Campionatul Mondial de Atletism pentru veterani din Brazilia, de la Porto Alegre.
Nu consum carne aproape deloc, beau cam doi litri de lapte noaptea în loc de apă, şi ziua fac muncă prin grădină” mai spune Dumitru Radu.
Cursa cu bicicleta şi camionul „Molotov“
Bătrânul îşi aminteşte, ca şi cum ar fi fost ieri, că primul succes l-a avut în copilărie, dar nu la alergare, ci la un concurs de ciclism unde s-a clasat pe locul al III-lea. „Am făcut drumul Piatra Neamţ-Tarcău cu bicicleta tatălui meu. Nu ajungeam la pedale şi am pedalat prin cadru. Era o bicicletă Kaiser“, rememorează nea Mitică. O altfel de provocare pe care a câştigat-o tânărul Dumitru Radu a fost în perioada în care lucra ca şofer pe basculantă. Se laudă că în 1958 a primit titlul de „Erou al muncii socialiste“ pentru că a condus un camion Molotov pe o distanţă de 317.000 de kilometri fără ca maşina să aibă nevoie de reparaţii capitale. „Aveam salariul de 1.800 de lei şi am primit atunci o primă de 10.000 de lei. Trei ani am transportat plutaşii de pe Bistriţa de la Piatra Neamţ la Dorna Arini, în Suceava, iar la întoarcere veneam cu echipa de intervenţie care avea grijă ca plutele să nu se încurce pe Bistriţa“, povesteşte Dumitru Radu, care de-a lungul vieţii a fost, pe rând, contabil, tractorist şi şofer de camion.
Perioada de care nu-i face plăcere să-şi amintească este cea în care a fost deţinut politic la Suceava. „Am stat un an în închisoare, dar am fost reabilitat. Colegul de bancă de la liceul industrial din Bacău avea cunoştinţă cu şeful clasei despre o organizaţie contra ruşilor. Comuniştii ne-au anchetat şi ne-au băgat la puşcărie.“ În 1942, nea Mitică a participat la un curs de instructor pentru profesorii de educaţie fizică la Şcoala Normală din Piatra Neamţ şi de atunci s-a dedicat întru totul atletismului. A intrat în competiţii mult mai târziu, prima fiind cea din 1973, la Cupa Oraşului Piatra Neamţ, concurs pe care l-a terminat pe locul I. Cea mai apropiată de suflet rămâne însă cursa de 400 de kilometri din Basarabia (1991), alergată în opt zile – câte 50 de kilometri pe zi – între Lipcani, la graniţa cu România, şi Chişinău. „Cel mai greu de obţinut a fost medalia din Austria, din 2006, când am alergat 21 de kilometri la minus opt grade Celsius. Atunci eram cât pe ce să abandonez, dar m-am gândit că eu alerg pentru ţară“, încheie mândru nea Mitică.
Veteran în America, „boboc“ în Brazilia
Dumitru Radu alergat în competiţii din toată Europa, dar a trecut şi Oceanul ca să reprezinte România. În urmă cu doi ani, la Sacramento, în California, a concurat alături de 5.000 de sportivi la mai multe probe, obţinând locul 6 la cursa de 8 kilometri pe teren accidentat, locul 9 la 10.000 de metri şi locul 10 la proba de 5.000 de metri.
„Atunci eram cel mai în vârstă dintre concurenţi, aveam 84 de ani. La toamnă, în Brazilia o să fiu «boboc» pentru că intru la categoria 85+ şi o să am competitori de 88, 89 şi 90 de ani“, spune cu umor bătrânelul.
Cu ajutorul asociaţiei veteranilor a reuşit să-şi plătească taxa de participare de 211 dolari şi acum îşi face strategia pentru cele patru curse din Brazilia la care s-a înscris: două de rezistenţă – 5.000 şi 8.000 de metri – şi două de viteză – 400 şi 800 de metri. „La cursele de viteză cred că o să-i întrec pe toţi pentru că eu mă strecor uşor, că-s mai subţirel. La vârstele astea, mulţi sunt mai grăsuţi, mai durdulii“, mai spune nea Mitică. Cea mai mare bucurie este că-şi va face noi prieteni şi va reprezenta ţara şi la capătul lumii.
„Peste tot au ajuns să ne cunoască pe noi românii şi ne privesc cu admiraţie. Sunt foarte fericit că reuşim să facem România cunoscută în lume“.
Repere din palmaresul lui Dumitru Radu
12 iunie 1973 – locul I Crosul ziarului „Ceahlăul“ – 4.000 de concurenţi
1989 – locul IV la Berlin în proba de 25 de kilometri
1991 – Supermaratonul de 400 de kilometri în Republica Moldova – a alergat câte 50 de kilometri pe zi, opt zile consecutive
2002 – locul I la Maratonul Internaţional Bucureşti, Ediţia a XI-a
2005 – a fost pe podium la 15 concursuri atletice. La Mondialele din Spania a primit medalia pentru fair-play
2006 – Campionatul Balcanic rezervat veteranilor Atena – a obţinut bronz la proba de 5.000 de metri şi argint în proba de 1.500 de metri
2012 – Campionatele Mondiale din Finlanda – locul II la probele de 400 de metri şi 3.000 de metri şi locul III la probele de 1.500 de metri şi Cross Country – 8 kilometri.
2013 – Bucureşti, Campionatele naţionale de pistă – o medalie de aur şi una de argint.
Secretul longevităţii
Veteranul competiţiilor atletice din Neamţ spune că secretul său şi al performanţelor sale ţine doar de stilul sănătos de viaţă pe care l-a adoptat de-a lungul anilor. Din două în două zile, dis-de-dimineaţă, îşi face antrenamentul, alergând câte 6,2 kilometri, de acasă, adică de la marginea oraşului Piatra Neamţ, până în comuna Săvineşti, pe drumul de lângă canalul hidro al Bistriţei. „Nu consum carne aproape deloc, beau cam doi litri de lapte noaptea în loc de apă, şi ziua fac muncă prin grădină. Am un stil de viaţă şi o educaţie cazonă primite de la tata, care a fost ofiţer în Armată“, explică el cheia unei vieţi sănătoase.
„Ea cu biserica, eu cu sportul“
Totuşi, nea Mitică recunoaşte că un ajutor important şi înţelegere primeşte de la soţia sa, Ecaterina, mai tânără cu 12 ani.
„Noi ne-am împărţit atribuţiile: ea cu biserica, eu cu sportul“, spune nea Mitică.
„Pentru mine alergarea este viaţă. Sunt două elemente care mă motivează: oxigenul care hrăneşte celula şi voinţa de a termina cursa. În cei 40 de ani nu am abandonat niciodată.“
De performanţele sale sunt uimiţi şi medicii, şi colegii de competiţii. „Faptul că participă, la vârsta sa, la concursuri de anvergură este ceva extraordinar. Ceea ce face el reprezintă o pledoarie pentru un regim de viaţă echilibrat. Fără alcool, ţigări sau alţi factori de risc, dar cu efort fizic şi mişcare zilnică. Cred că are o zestre genetică deosebită, dar şi o sănătate mintală de invidiat, care-l face să depăşească limite ce par irealizabile la o asemenea vârstă“, spune Letiţia Damoc, şefa serviciului de Ambulanţă Neamţ. „Îl admir pentru voinţa sa, dar şi pentru efortul fizic pe care-l depune la vârsta aceasta înaintată“, apreciază şi Ionică Stoica, fost ofiţer la Pompieri şi coleg de cursă cu nea Mitică.
Sursa: Adevarul de Neamţ
