Sâmbătă 23 Noiembrie 2024, Actualizat acum 327 zile 12:00 am

 

Un bărbat din Neamţ a scăpat de cancer printr-un tratament revoluţionar făcut în Italia

Marian Ioan Bejan (31 de ani) din Roman, judeţul Neamţ este singurul român care a fost salvat de medicii din Bologna cu un tratament experimental.

Coşmarul lui Marian, un tânăr din Roman, judeţul Neamţ, a început în noiembrie 2009. Primul simptom a fost banal: o tuse seacă, confundată de mulţi doctori cu o simplă răceală. „Am fost la mai mulţi doctori din Roman, din Piatra Neamţ, am ajuns şi la Sanatoriul de TBC de la Bisericani. Am luat multe pastile, antibiotice, dar fără rezultat. Am ajuns să tuşesc până vomitam”, îşi aminteşte tânărul.

Abia după trei luni a fost trimis la un centru medical din Iaşi să facă un tomograf. „Am fost descoperit cu numeroase formaţiuni nodulare, cel mai mare avea 11 pe 9 centimetri, cât un pumn de fată. Atunci mi-a fost recomandată o puncţie şi biopsie”, spune Marian.

Nodulii foarte mari îi puneau băiatului viaţa în pericol, deoarece exista posibilitatea să îi blocheze inima sau plămânii. Pe 14 februarie 2010, tânărul a aflat de la cunoştinţe că Secţia de Chirurgie Toracică de la Târgu Mureş este cea mai bună şi a hotărât să meargă acolo. „Mi-au făcut alt computer tomograf pentru a confirma spusele medicilor din Iaşi. Nu au trecut nici 24 de ore că m-au băgat în operaţie. Mi-au făcut o tăietură de 15 centrimetri şi mi-au extirpat ganglionii şi o parte din lobul plămânilor, invadaţi de noduli”, povesteşte băiatul.

După ce a stat trei săptămâni în spital, nemţeanul a venit acasă şi a aşteptat diagnosticul. „Rezultatele au fost rele. Mi-au spus că am Castelman, o boală rară, pe care o au cam 120 de persoane în toată lumea, dintre care jumătate chinezi”, spune Marian. Pentru că nu era sigur de rezultate, tânărul a luat blocurile de analize şi s-a dus la Institutul Naţional Victor Babeş din Bucureşti. După cinci săptămâni a primit un alt diagnostic: Limfom Hodgkin.

Am crezut în acest diagnostic şi am început să fac cure de chimioterapie la Spitalul Dr. Agrippa Ionescu Baloteşti. Am avut nevoie de un medicament pe care nu l-am găsit în ţară, ci în Republica Moldova. Se pare că sistemul lor de sănătate este mai bun decât al nostru”, crede nemţeanul.

Un anticorp „inteligent” i-a redat viaţa

La repetarea tomografiei doctorii au constatat că prima cură de citostatice nu a avut nici un efect. „M-am neliniştit având în vedere că aveam două diagnostice. Am vrut să văd care diagnostic este corect şi am plecat la Institutul de Oncologie din Budapesta, ajutat de o mătuşă care ştia maghiară. Mi s-a confirmat diagnosticul de Limfom Hodgkin. Este vorba de o formă de cancer şi presupune existenţa unor ganglioni în anumite organe. Unele celule au crescut şi au luat  forma unor bucăţi de carne”.

Întors în ţară, băiatul a fost transferat la Spitalul Colţea, unde a început o nouă cură de chimioterapie, care nu a adus nicio ameliorare. „La Colţea aveam în salon tineri de vârste apropiate cu a mea, ce sufereau de boli asemănătoare. Ne-am împrietenit şi încercam să ne facem viaţa mai uşoară în spital. Unul dintre ei avea 26 de ani şi era paralizat de la jumătate în jos. La un moment dat starea lui s-a înrăutăţit şi a început să scuipe sânge, lucru care n-a încetat două ore şi jumătate. Împreună cu sora lui îl schimbam şi-l ajutam să nu se înece. Când sora lui s-a dus să spele ceva, m-a strâns puternic de mână şi a murit. Aceeaşi experienţă am retrăit-o şi cu alt prieten de 29 de ani. Aceste lucruri m-au marcat, crezând că eu voi urma”, mărturiseşte tânărul.

Doctorii de la Colţea au vrut să afle opinia unui alt medic şi l-au trimis în Italia, la Bologna. Singura variantă dacă de medicii italieni a fost un tratament experimental cu anticorp monoclonal CD 35. Tratamentul experimental a fost aprobat în S.U.A. în februarie 2011 şi presupune introducerea în organism a unui anticorp inteligent care face selecţia între celulele bune şi cele rele şi atacă doar celulele canceroase. În ceea ce priveşte şansele de reuşită 34% din pacienţi s-au vindecat complet şi 40% au avut o ameliorare parţială. În urma tratamentului, pacientul se simte moleşit o perioada, nu se poate deplasa şi are o stare de somnolenţă.

Această metodă experimentală cu „anticorpul inteligent” se face pe ţări. Se ia un număr de pacienţi, se face tratamentul şi apoi studiul se opreşte, iar medicii trag concluziile. În România încă nu a ajuns, deşi există foarte multe persoane diagnosticate cu limfom Hodgkin. „Pentru a putea beneficia de acest studiu trebuia să trec prin toţi paşii care se fac în ţara noastră. Mai aveam o cură de chimioterapie şi un autotransplant de celule stem”, afirmă tânărul.

După un an de la depistarea bolii nemţeanul a trecut prin cele mai groaznice chinuri. „Am făcut cea mai puternică cură de chimioterapie. Aveam vedenii, corpul nu mai interacţiona cum trebuie la stimuli şi făcusem o mucozită de la care aveam dureri groaznice. Medicii spuneau că durerile sunt mai mari decât ale unei femei la naştere. O săptămână n-am reuşit să-mi înghit propria salivă şi aveam perfuzii la ambele mâini”, îşi aminteşte Marian.

Momente de coşmar pe patul de spital

Recoltarea de celule stem a avut loc la Spitalul Fundeni. „Mi-au pus un cateter în vena femurală şi m-au conectat la o centrifugă care-mi colecta celule. N-am mişcat piciorul patru ore. Mi s-a extras tot sângele din corp de trei ori şi jumătate”, povesteşte băiatul.

Autotransplantul a avut loc tot la Spitalul Fundeni. „ Mi-au făcut un tratament pentru a opri coloana să mai producă leucocite. Fiind un tratament capabil să-mi ardă toată mucoasa, m-au pus să ronţăi cuburi de gheaţă două ore. Când sistemul imunitar era spre 0, mi-au introdus celulele stem în perfuzie”, afirmă nemţeanul.

La reevaluare tânărul a aflat că transplantul l-a adus din stadiul doi al bolii în stadiul patru, aproape de metastază. Boala s-a răspândit în 16 locuri din organism. „Pe 24 noiembrie 2011 am început tratamentul experimental în Bologna. Tratamentul consta în 16 cure de perfuzii cu Brentuximab Vedotin. Normal trebuia să rămân acolo tot timpul sub monitorizare, dar pentru că spitalizarea era 2000 de euro pe zi, nu-mi permiteam şi făceam naveta România- Bologna la 21 de zile. Practic fiecare cură ajungea 10.000 de euro dacă rămâneam în spital. Am avut nevoie şi de translator, care-mi lua 18 euro pe oră”, povesteşte tânărul.

Toate costurile au fost plătite din buzunar pentru că nu i s-a acceptat cardul european şi nici certificatul E112. Pentru că părinţii n-au avut bani pentru tot, Marian a apelat la persoanele înstărite din judeţ şi la împrumuturi. „Tratamentul l-am terminat pe 22 octombrie 2012. Rezultatele analizelor au fost bune, numai că mi-au apărut nişte adenopatii, un fel de inflamaţii care au forma unor ganglioni,  dar nu sunt ganglioni. Medicii mi-au recomandat refacerea analizelor în iunie, anul acesta”, spune Marian.

Pentru cei care doresc să-l ajute pe tânăr să facă analizele necesare:

CONTURI DESCHISE LA BANCPOST, FILIALA ROMAN

 CONT RON- IBAN: RO41BPOS28207197052RON01

CONT EURO- IBAN: RO73BPOS28207197052EUR01

Sursa: Adevarul

Lăsați un comentariu

*