Loredana Griguța a iubit sportul și în special artele marțiale de mic copil. Tatăl ei i-a insuflat această pasiune pe care nu și-a uitat-o nici după ce a plecat din România.Ajunsă în Italia pentru a urma cursurile universitare la Bologna, s-a înscris la un club de box thailandez și după multă muncă a reuși să devină campioana Italiei la categoria sa.
Loredana Grigu]a, 27 de ani, este născută la Roman, în județul Neamț, dar se consideră o autentică maramureșeancă pentru că s-a mutat, împreună cu părinții și familia, la Târgu Lăpuș când avea o vârstă fragedă.
A venit în Italia în anul 2005, imediat după terminarea liceului, cu speranța că își va putea îndeplini visul de a studia la facultate. “M-am înscris la facultatea de litere din Baia Mare, dar mi-am dat imediat seama că visul de a termina o facultate, în România e cam greu de realizat.” spune ea.
“Familia mea nu putea suporta cheltuielile de școală, iar perspectivele de a-mi găsi un loc de muncă ce mi-ar permite să mă întrețin singură nu prea erau. Am ales să plec în Italia imediat, în septembrie 2005, acolo unde aveam niște rude. Inițial am ajuns la Florența, pentru ca mai apoi, după scurt timp, să mă mut la Bologna.” ne-a declarat Loredana.
Nu ți-a fost greu să te desparți la o asemenea vârstă, atât de tânără, de casă, de țară și să-ți încerce norocul în altă țară? “Nu aveam nimic de pierdut”, răspunde ea.
După opt ani de la plecare, Loredana poate spune că mai are foarte puțin pentru a-și realiza visul de a absolvi o facultate. Au trecut patru ani până a putut să se înscrie, să aibă un suport financiar și să se considere “pe picioarele sale”.
În prezent lucrează la un magazin de produse de telefonie. “În primii ani am lucrat tot ce mi s-a oferit, la un moment dat la o familie din Bologna, careia i-am povestit despre visul meu și care m-a ajutat foarte mult. În anul 2009 m-am înscris la Bologna, la facultatea de limbă și literatură străină și sper din tot sufletul să reușesc s-o termin cu rezultate cât mai bune.”
Loredana Griguța are o mare pasiune: aceea pentru sport și artele marțiale. “De mic copil tatăl meu mi-a dezvoltat pasiunea pentru artele marțiale, pentru marii sportivi. Vizionam mereu împreună casete video cu Bruce Lee sau cu întreceri sportive de profil. Mam înscris la un club de karate din Târgu Lăpuș, dar când am venit în Italia a trebuit să întrerup din păcate. A fost o mare supărare pentru mine. Iubesc artele marțiale.”
În anul 2009 s-a înscris la Universitatea din Bologna iar în 2011 a fost primul pas pe care l-a făcut spre un club de sport, de când părăsise țara. “Nu mai puteam fără sport. Eram parcă mereu stresată, nervoasă, luasem vreo 10 kg în greutate. Eram hotărâtă să reîncep antrenamentele.” spune ea.
Inițial m-am înscris la un club de K1 din Bologna dar simțeam că nu fac mari progrese. Apoi am găsit clubul de Muai Thay, adică box thailandez și acolo am simțit că mi-e locul. Împreună cu antrenorii, cu colegii, mă simt ca într-o familie. Atunci când faci ceea ce-ți place și unde îți place, apar și rezultatele. Acesta a fost și cazul meu.”
După doi ani de antrenamente constante și serioase, Loredana a participat în ianuarie 2013, la concursul național care s-a desfășurat la Milano, și a devenit campioană națională cu echipa. A repetat apoi succesul la Roma în luna noiembrie, când a luat titlul individual la categoria ei. “A fost incredibil pentru toată lumea, nici eu nu mă așteptam, mai ales că mai participasem la un concurs în anul anterior și am ieșit din primul tur. După o lovitură am rămas cu nasul spart și am leșinat. Dar am spart și ghinionul la următoarele concursuri.”
E greu pentru o femeie să practice un asemenea sport? “Păi nu e un sport prea feminin, ca să-i spun așa. Dacă îți spargi nasul sau îți rupi piciorul, așa cum mi s-a întâmplat mie, nu e prea delicat pentru o femeie. Nu mai spun de degete luxate, coate zdrelite. Eu știu cel mai bine ce înseamnă să te doară, cu adevărat, în cot.”
Ai fost vreodată obligată să te aperi pe stradă de bărbați mai nepoliticoși? “Nuuu, niciodată, dar nu aș vrea să fiu în locul bărbatului care m-ar ataca”, a răspuns Loredana râzând.
Nu știe dacă se va mai întoarce în România. “Cunosc mulți români care știu că odată și odată se vor reîntoarce în România. Eu nu pot garanta pentru că încă nu mi-am propus acest lucru. Deocamdată mă simt bine aici. Mi-am iubit și respectat mereu țara, istoria și faptele strămoșilor noștri, dar în momentul de față nu e de ajuns pentru a mă face să revin definitiv în România. Viitorul poate oferi orice surpriză.”
În final, Loredana Griguța m-a rugat să public un mic apel către părinții români. “I-aș sfătui pe toți părinții să-și înscrie copii la sport, în special la arte marțiale. Pe mine m-a ajutat foarte mult, m-a învățat să mă concentrez, să judec lucrurile mai rațional și fizic vorbind, devii mai sănătos.”
Sursa: Gazeta romaneasca
